Academia Privată își propune să valorifice câteva metode tradiționale ale învățării (dincolo de, sau în simfonie cu, paradigma de cercetare în economie, drept și științe sociale a școlii austriece, cu filozofia politică libertariană și clasic liberală și cu spiritualitatea ortodoxă).

O primă metodă este tradiția Great Books („Mari cărți sau opere”) conform căreia nu există rută educațională mai bună și mai sigură către omul liber, responsabil, matur și cu discernământ (și, în ultimă instanță, capabil de fericire) decât parcurgerea marilor texte ale culturii universale. Parcurgând texte bine alese, direct – adică conversând direct cu marile minți ale trecutului – acesta este angrenat într-un efort de înțelegere care îl strunește, îl informează și-l educă, ascuțindu-i capacitățile analitice și discernământul. Acestea pot fi apoi reconvertite ca bune deprinderi câștigate înspre orice tip de activitate.

Apoi Academia are ca presupoziție ideea de unitate a cunoașterii care trece dincolo de considerațiile conform cărora toate domeniile de cunoaștere se referă la aceeași realitate ultimă și că, deci, a juxtapune acumulările de pe diferitele paliere oferă un peisaj mai complet (cu corolarul specializării extreme ca posibilă, ba chiar dezirabilă și preferabilă). Abordarea realității pe compartimente strict specializate riscă să facă ansamblul neinteligibil. Cu alte cuvinte, deși intriga discuțiilor poate fi una de natură economică (de pildă), presupozițiile epistemologice, etice, metafizice și – în ultimă instanță – teologice ale oricărei analize economice vor fi adresate și prin texte și discuții din aceste domenii, inevitabil implicate.

Pentru a exemplifica, eficiența ca rezultat al concurenței libere (concept economic) presupune în fundal nonagresiunea (concept etico-juridic), care la rândul ei presupune o teorie a naturii umane, dependentă în final de o viziune metafizică și teologică (implicită sau explicită; conștientă sau nu) asupra universului și omului, precum și a rostului acestora, fiecare în parte precum și laolaltă. În această lumină, e greu de imaginat că cineva poate înțelege funcționare economiei și societății dacă se limitează la discuții înguste, „pragmatice” și „concrete” (de tipul taxă unică sau progresivă; ori stimuli fiscali versus stimuli monetari – lista poate continua virtual la nesfârșit).

În tradiția lui Ludwig von Mises, proiectul vizează familiarizarea atât cu teoria, cât și cu istoria (economice, dar nu numai). Mises însuși a devenit (și) economist teoretician din nevoia de a înțelege realitățile și istoria lumii în care trăia, și nu ca moft de turn de fildeș. Cu cele două accente sugerate aici. Întâi că realitatea, „practica” este ininteligibilă în absența unei teorii bune (fără a fi, evident, reductibilă la aceasta). Iar teoria își împlinește menirea atunci când luminează aspecte relevante ale realității și istoriei. De o parte și de alta a dreptei căi a cunoașterii și învățării deschizându-se, respectiv, abisul lumii fărâmițate caleidoscopic într-o infinitate destructurată și vidul jocurilor sterile cu mărgele de sticlă.

Nu în ultimul rând, activitățile proiectului se vor desfășura, pe cât se poate, în spiritul și logica instrumentului clasic al trivium-ului (pe structura gramatică, logică, retorică). În ideea în care, în viziunea clasică, educația este etapizată natural în acumularea de cunoștințe („gramatica”), apoi sesizarea articulațiilor logice dintre acestea („logica” sau „dialectica”), culminând cu sesizarea relevanței acestora sau a posibilităților (relevante) de contextualizarea/aplicare („retorica”), curriculum-ul va urmări să țină seama de această secvență naturală.