Acțiunea politică și busola morală în Urzeala tronurilor

Categorie: Domeniu: Lector: Mihaela Răileanu

Descriere

Acțiunea politică și busola morală în Urzeala tronurilor

Relația dintre literatură și cinematografe nu este nouă, dar astăzi pare mai strânsă ca oricând. Acesteia i se adaugă și dimensiunea politică, urmare a complexității vremurilor pe care le trăim, a modului în care se exercită puterea în societățile moderne, a sofisticării liderilor și a abilității celor mici de a face, cu voie sau fără voie, jocurile de putere ale celor mari.

Vă propunem șapte întâlniri în care vom analiza seria A Song of Ice and Fire a scriitorului George R. R. Martin, din perspectiva înțelegerii filosofiei care poate motiva sau justifica comportamentul uman în general și acțiunea politică în particular. Seria s-a dovedit a fi un fenomen mondial. Este una dintre cele mai vândute cărți, este unul dintre cele mai urmărite și reușite seriale de televiziune și beneficiază de o cohortă de universitari care analizează acțiunea folosind diverse abordări teoretice (filosofice, politice, etice, economice).

Dincolo de aspectul comercial, literar sau cinematografic, considerăm că o importantă miză a fenomenului Game of Thrones ar putea fi cea educațională. În acest sens, prin această serie de cursuri vom încerca să îmbinăm interdisciplinaritatea cu o abordare inovativă, folosind saga scriitorului american ca pe un material didactic util în scopul înțelegerii unor concepte și teorii din filosofia politică, etică sau științele politice. Nu ne propunem atât să comentăm la rând acțiunea din A Song of Ice and Fire, cât să le oferim participanților câteva instrumente prin care să poată înțelege singuri atât lumea imaginată artistic de Martin & co., cât și mediul real în care trăiesc. Lumea noastră este mult mai complexă decât cea în care au trăit părinții noștri. Asistăm la evenimente importante subîntinse de evoluții economice, sociale, politice. Înțelegem mai mult sau mai puțin din ceea ce se întâmplă în jur și adesea avem dileme la care, într-un final, ne este cu neputință să răspundem. Cu siguranță nu există dragoni în lumea reală, dar există crize cu efecte mai dezastruoase la nivel mondial decât ar fi flăcările dragonilor într-o arenă de luptă din Meereen. Nu putem face „dragonii” lumii reale să dispară, dar poate putem învăța să-i dresăm. Un instrument care ne-ar putea fi de ajutor pentru asta este cunoașterea. Aceste cursuri nu reprezintă mai mult decât Acul Aryei Stark. Dar e mai mult decât nimic. La finalul cursului poate vom fi învățat să mânuim, cu siguranță și pricepere, o sabie din oțel valyrian și vă asigurăm că opera lui George Martin este plină de învățăminte, chiar dacă nici unul dintre noi nu este locuitor al Westerosului (decât emoțional, poate). Cu alte cuvinte, acest curs își propune să pună în discuție un număr de idei din filosofia politică, istorie, etică, literare, dar cu acest scop declarat: înzestrarea participanților cu un alt nivel de cunoaștere și înțelegere decât cel dobândit prin simpla vizionare a serialului (sau chiar lectură a cărții).

Profesori și pretext ne vor fi, de-a lungul celor șapte cursuri, înțelepți ai antichității, precum Platon și Aristotel, sau filosofi de marcă mai apropiați în timp de noi, precum Thomas Hobbes și Niccolo Machiavelli, Kant, Hugo Grotius și alții asemenea. De exemplu, vom înțelege mai bine de ce Thomas Hobbes ar fi ales orice altceva decât războiul între cele cinci Case în bătălia pentru tronul de fier, sau cum să ne raportăm la Machiavelli și la spațiul dintre ce este și ce ar trebui să fie politica, „tensiune” teoretică de care s-a ocupat, mai aproape de noi și Giovanni Sartori, în teoria sa privind reinterpretarea democrației. Autorii despre care vom discuta vor fi analizați dintr-o perspectivă critică, lăsând însă participanților – firește – libertatea de a-și susține propriile lor opinii.

Structura cursului:

 1) Maester Hobbes vine la King’s Landing.

Cine ar trebui să guverneze peste Westeros? Aceasta este întrebarea fundamentală din Urzeala tronurilor. Filosofii n-au pregetat să reflecteze în marginea politicii de mai bine de 2.500 de ani, iar o metodă prin care teoriile lor pot fi testate este încercarea acestora în situații ipotetice (așa-numitele experimente mentale). Universul lui Martin este un loc minunat pentru un asemenea exercițiu. Vom presupune că Maester Hobbes tocmai a ajuns în capitala Westerosului. Ce ar fi putut crede filosoful Hobbes, devenit Maester, despre situația din regatele unite? Cum i-ar fi consiliat pe șefii caselor implicate în bătălia pentru tronul de fier? Lecția pe care nobilii din Westeros ar trebui s-o învețe de la Maester Hobbes nu este aceea că ei nu ar trebui să se revolte niciodată, ci aceea că războiul este atât de îngrozitor încât ar trebui evitat cu orice preț, chiar și cu ajutorul unor compromisuri. Dreptatea și onoarea trebuie puse în balanță cu toate consecințele pe care acțiunile noastre le au asupra vieții celorlalți. Atunci când uităm costul principiilor noastre în termeni de suferință umană pentru noi sau pentru cei care luptă pentru noi (sau chiar împotriva noastră) atunci suntem în pericol să facem mai mult rău cu bunele noastre intenții decât a făcut vreodată orice Targaryen cu setea lui de putere. Fără ca asta să însemne că ne putem dispensa de principii; doar că aplicarea lor necesită discernământ.

Teme de discuție:

– Dacă ați fi fost în consiliul regelui la King’s Landing, ce l-ați fi povățuit pe Eddard Stark să facă? Să uite cumplitul secret despre legitimitatea regelui Joffrey Baratheon sau să-și pună în practică amenințarea de a da totul în vileag? De ce?

– Care membri ai consiliului regelui au o mai bună percepție asupra realității și un mai mare interes pentru siguranța regatului?

– Credeți că Eddard Stark ar fi putut fi convins să aibă o altă atitudine dacă ar fi înțeles cât de grave puteau fi consecințele asupra sa și a familiei sale?

2) Este o crimă să minți un rege?

Mulți filosofi, de la Fericitul Augustin la Bernard Williams, spun că cineva minte dacă încearcă să păcălească pe cineva cu vorbele pe care le spune. Vom vedea că minciuna nu înseamnă doar vorbe, iar în vremuri de război minciuna înseamnă multe victime. Alți filosofi, Kant de exemplu, crede că avem obligația de a ne comporta într-un anume fel (și obligația de a nu ne comporta în alte feluri), indiferent de consecințe. Vom analiza pe îndelete ambele situații.

Teme de discuție:

– Ce este mai rău în plan moral, vina lui Joffrey de a minți un rege, sau aceea de a minți pe oricine altcineva?

– De asemenea, ce este mai rău în plan moral, vina lui Joffrey de a minți explicit sau aceea de a încerca să păcălească regele în orice alt mod?

– Care este diferența între a minți și a induce în eroare? Conform consecințialismului, atunci când luăm o decizie ne gândim întotdeauna la consecințele care derivă din aceasta.

– Minciuna înseamnă numai să spui ceva fals, sau uneori tăcerea poate minți la fel de mult?

– Este Eddard Stark un mincinos sau un erou?

– Este corect ca Robb Stark să-i păcălească pe Lannisteri divizându-și trupele și inducându-și inamicii în eroare?

3) Jocul tronurilor în Westeros

Filosofia lui Niccolo Machiavelli ne poate ajuta să înțelegem de ce unele personaje din Urzeala tronurilor au succes, în vreme ce altele nu au. Machiavelli nu a fost străin de lupta pentru putere, iar vremurile în care a trăit nu erau cu mult mai liniștite decât cele ale Westerosului. Italia renascentistă semăna destul de mult cu Westerosul lui Martin. De altfel termenul „machiavelic” îi descrie și astăzi pe cei care sunt adepții folosirii forței și vicleniei. Cea mai importantă lecție a lui Machiavelli este aceea că puterea este mai greu de păstrat decât de dobândit și că până și cei mai puternici oameni pot fi înlăturați de la putere atunci când devin leneși sau se lasă provocați de alții cu putere mai mare. Nimeni nu are securitatea asigurată în lumea reală, și nici în lumea fantastică din Urzeala tronurilor. Singura care pare că nu se schimbă niciodată este lupta pentru putere. Vom discuta de asemenea despre feminism în cele Șapte Regate pentru că există câteva personaje feminine foarte puternice și dornice să se afirme și vom încerca să vedem cum de reușesc aceste personaje să reziste într-o lume aparent dominată de violență masculină.

Teme de discuție:

– Avem cinci personaje: Littlefinger, Daenerys, Arya, Jon, Tyrion. În lumina Prințului lui Machiavelli, care dintre aceste personaje are capacitatea de a se arăta celorlalți așa cum doresc și de a-i convinge că aceasta este înfățișarea sa reală?

– Există două personaje diferite, capabile să-și influențeze destinul, capabile să se adapteze condițiilor. Le puteți identifica?

– Este puterea percepută altfel de către femeile din Urzeala tronurilor în comparație cu bărbații?

– Putem identifica momente cu un puternic mesaj feminist în serial?

 4) Este războiul din Westeros un război drept?

Conform teoriei clasice cunoscute, un război poate fi considerat drept numai dacă face bine unui număr mare de oameni, dacă este declanșat de o cauză dreaptă, dacă este purtat corect și dacă este susținut de o autoritate legitimă. Un stat este justificat să inițieze un război dacă decizia este luată de autoritatea legitimă a acelui stat în conformitate cu legile. Cetățenii statului trebuie să fie notificați de către autoritate, ca și cetățenii statului rival. Dacă însă statul este guvernat de un tiran, atunci îi lipsește legitimitatea de a declanșa un război drept. Vom vedea că cerințele de a purta un război drept sunt dificil de respectat în totalitate.

Teme de discuție:

– Este războiul declanșat de Robb Stark împotriva celor fideli regelui Joffrey și a tronului de fier un război drept? Sunt acțiunile lui Robb Stark, de exemplu, atât de justificate cum par la prima vedere?

– Este cruzimea lui Joffrey motivată sau justificată de ororile războiului?

5) Moartea lui Ned Stark și a idealismului?

Urzeala tronurilor ridică o importantă întrebare filosofică: o viață virtuoasă aduce cu sine fericirea? Platon și Aristotel (mai ales) ar crede că da și par a-i da dreptate mulți autori ai unor importante creații epice din cultura occidentală: J.R.R. Tolkien, Victor Hugo, J.K. Rowling, C.S. Lewis. George Martin ne spune însă o altă poveste, mult diferită. Urzeala tronurilor este un joc asemănător ruletei rusești: îl poți câștiga, sau nu. Și chiar dacă îl câștigi, acest joc al puterii implică o pierdere totală a fericirii de dragul unei recompense potențiale, pentru o perioadă limitată de timp.

Teme de discuție:

– Este Eddard Stark fericit?

– Este Eddard Stark un erou al cetății sau un dușman al acesteia?

– Dacă Tywin Lannister este considerat un personaj rău, Eddard Stark este mai bun?

– Urmăresc personajele din Urzeala tronurilor fericirea, puterea personală sau bunăstarea cetății?

 6) Relativismul cultural în Urzeala tronurilor

Din vremea vechilor greci, unii filosofi au susținut că anumite adevăruri morale sunt universale, în vreme ce altele sunt relative. Pe de altă parte, foarte simplificat spus, relativismul cultural susține că fiecare cultură are propriul ei cod moral. Problema acestuia – a relativismului cultural – este cumva inevitabilă în analiza și interpretarea filmului Urzeala tronurilor, în măsura în care privitorului îi sunt puse înainte (ca trăsături culturale ale diferitelor comunități) anumite aspecte greu digerabile sau de-a dreptul inacceptabile (violul, incestul, depravarea).

Teme de discuție:

– În mod clar, fiecare cultură din lumea ficțională a lui Martin are propriul său stil de viață și felul ei de a gestiona problemele morale sau sociale. Dar o asemenea diversitate nu se reduce doar la lumea imaginarului, o întâlnim și-n lumea reală. Cum o gestionăm?

– Care este reacția lui Daenerys în fața realității Dothraki? Dar a lui Jon Snow în fața grozăviilor făcute de Craster?

– Există o diferență între felul cum privesc obiceiurile de nuntă ale Dothraki Jorah Mormont sau Illyrio Mopatis și cum le privește Daenerys?

– Există standarde universale de bine și rău? Putem demonstra că un cod moral este mai bun decât altul? Orice cod moral e la fel de bun ca oricare altul (anything goes)?

– Ne poate face relativismul cultural mai toleranți față de alte culturi?

7) J. R. R. Tolkien vs. George R. R. Martin

Fantezia, ca specie literară, a evoluat atât de mult încât a devenit astăzi un jalon al culturii noastre. Cronologic, saga lui Martin vine după ce opera lui Tolkien intrase deja în conștiința publicului. Dar este cu adevărat necesară o comparație a celor doi scriitori?

Teme de discuție:

– În ce măsură este utilă o comparație între cei doi scriitori?

– Cine vi se pare mai important?

– Poate fi George Martin considerat cu adevărat un continuator al lui Tolkien?

– Care au fost șansele lui Martin de a deveni celebru după succesul scriitorului britanic?

– Unde crede Martin că a greșit Tolkien în construcția narațiunii sale

Vom răspunde așadar de-a lungul cursului la întrebări interesante despre o lume în care la început a fost Egg, nu lupta pentru tronul de fier, o lume prea puțin realistă (cu lupi străvechi, copiii pădurii, umblători albi, corbi vorbitori, dragoni), dar cu plauzibilitatea ei, în care există lucruri făcute din dragoste (dar și minciună și intrigă), în care idealismul pare că a ajuns la sfârșitul istoriei (odată cu moartea Lordului Stark), o lume în care ne dau lecții de știință politică Tyrion Lannister, Varys și Littlefinger. Este o lume în care nu numai dragonii fac istorie, dar și femeile care preiau puterea, eliberează sclavi și au pretenția de a ocupa tronurile. Nu ne propunem să aflăm dacă există sau nu comparații imediate între politica Westerosului și politica internațională. În schimb, scopul declarat al acestui curs este acela de a înțelege mai bine lumea în care trăim și mai ales strategiile de putere ale celor de lângă noi. Vă invităm, așadar, într-o aventură pe aripile dragonilor, într-un regat imaginat de un scriitor american de succes.

Referințe opționale:

Carson, Thomas: Lying and Decepton. Theory and Practice (Oxford University Press, 2012)

Hobbes, Thomas: Leviatanul (Editura Herald, 2017[1651])

Jacoby, Henry (ed.): Game of Thrones and Philosophy. Logic Cuts Deeper Than Swords (Wiley, 2012)

Machiavelli, Niccolo: The Prince (CreateSpace Independent Publishing Platform, 2015[1532])

Mahon, James : „Kant on Lies, Candour and Reticence,” Kantian Review 7 (Martie, 2003)

Martin, George R. R.; Garcia, Elio; Antonsson, Linda: The World of Ice & Fire: The Untold History of Westeros and the Game of Thrones (Bantam, 2014)

Platon, The Republic (cca.380 B.C.; disponibilă on-line)

Twain, Mark: My First Lie, and How I Got Out of It (disponibilă on-line)

William, Bernard: Truth and Truthfulness. An Essay in Genealogy (Princeton University Press, 2002)

 

Informații suplimentare

Tip produs

Portofoliu cursuri

Domeniu

Educație

Lector

Mihaela Răileanu

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fiți primul care adaugă o recenzie pentru “Acțiunea politică și busola morală în Urzeala tronurilor”

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Informațiile personale completate de dumneavoastră în formularul de răspuns (cu excepția adresei de e-mail) vor fi publicate pe site, fiind moderate de Academia Privată. Dând click pe butonul de mai jos "Trimiteți comentariul" vă dați acordul pentru prelucrarea datelor furnizate în termenii menționați. Pentru detalii vă rugăm să consultați politica noastră de prelucrare a datelor cu caracter personal. Vă mulțumim.

Ștergeți comentariulTrimiteți comentariul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.