Economia pe înțelesul tuturor – curs complet de inițiere în economie

Curs din portofoliul Academiei Private organizat la cerere. Dacă doriți să vă anunțăm când organizăm o nouă serie, lăsați-ne mai jos e-mailul dumneavoastră.

Categorie: Domenii: Lector: Bogdan Glăvan, Mihai-Vladimir Topan

Descriere

Economia pe înțelesul tuturor – curs complet de inițiere în economie

Economia este în general receptată în societate în două feluri opuse.

Pentru unii este intimidantă. Dacă deschid o analiză cu pretenții în domeniu (vreun studiu al unei autorități economice, vreun articol din jurnalele academice de specialitate sau vreun manual avansat), își prind repede urechile, cum se spune, în grafice, modele, ecuații, teorii și un jargon care toate par că ar necesita o veșnicie să le dai de cap.

Pentru alții, este trivială, plină de banalități. Încă un domeniu cu pretenții de știință în care toți își dau cu părerea în contradictoriu și nu ajung la nici un rezultat. Mai mult, nu există adevăruri economice științific descoperite, ci doar ideologii care maschează interese. O lume fără economie și economiști ar fi o lume mai bună.

Nu e nevoie ca lucrurile să stea astfel. Economia poate fi frumoasă. Poate fi interesantă și ne poate informa într-un limbaj normal despre lumea în care trăim. Cu atât mai mult cu cât și pe cei care o găsesc intimidantă, și pe cei care o găsesc trivială și inutilă (ca pe toată lumea, de fapt), economia are felul ei de a nu-i lăsa, până la urmă, în pace. O dau afară pe ușă și ea se întoarce pe geam.

Poate că angajatorul până mai ieri le mărea salariile și le dădea bonusuri anual și acum n-o mai face, sau poate chiar le-a dat preaviz și-i va concedia. Oare de ce? O fi acesta un prilej bun de a demisiona sau de a pleca și a începe o afacere pe cont propriu? Ce presupune și ce înseamnă asta?

În ziare, la televizor și pe internet se anunță peste tot creșterea economică (nu numai anuală, ci chiar și pe trimestre), rata inflației, cursul de schimb, deficitul comercial sau cel bugetar. Ar trebui, oare, să-i intereseze? Sau le pot ignora complet și dormi liniștiți?

Se anunță modificări de taxe și impozite (ba că scade sau crește TVA-ul; ba că se introduce sau nu se mai introduce, ba totuși se va introduce, impozitul forfetar; ba că poate se (re)introduce taxarea progresivă și se renunță la cota unică etc.). Ce înseamnă toate astea, mai exact? O fi bine? Și cine plătește până la urmă taxele care cresc? Sau cine beneficiază de cele care scad?

Poate că au o afacere, ar vrea să se extindă puțin, și tot aud că dacă a fost criză în 1998, a fost criză în 2008, o să fie criză și-n 2018, că economia „e ciclică, dom’le”. Ce sunt crizele astea economice? Sunt ele inevitabile? Se poate omul feri de ele?

Poate că sunt liber profesioniști (artiști, arhitecți, dansatori, cântăreți; sau poate avocați, notari, medici) și ar vrea să profeseze în cele mai bune condiții. Numai că se lovesc la tot pasul de probleme…economice.

Și așa mai departe… Economia, în lumea contemporană, nu mai dă pace nimănui. Așa încât un curs de economie cu față umană, simplu și util, nu strică nimănui. Mai ales nu le strică deloc celor care n-au studiat deloc economia. Dar garantăm că nici cei care au impresia că știu destule nu se vor plictisi. Garantăm surprize chiar și pentru avansați.

Cursul se va desfășura pe perioada a opt întâlniri, la sediul Academiei Private.

Numărul minim de participanți – cinci, numărul maxim de participanți – cincisprezece.

Planul celor 8 întâlniri (pe scurt):

  1. Misterul prețurilor. Sau despre fundamentele economiei și despre faptul că discuția trebuie începută de undeva
  1. Sistemele economice. Sau despre unde-i mai bine, până la urmă, să trăiești: în capitalism, în intervenționism sau în socialism?
  1. Despre oamenii de afaceri, adevărați și falși. Și despre corporații. Și, vrând-nevrând, despre politicieni.
  1. Economia sectorului public (I). Sau dacă e adevărat că la stat mai mult se stă…
  1. Economia sectorului public (II). Inevitabil, câte ceva despre taxe și impozite
  1. Despre bani. Și dacă aduc sau nu fericirea
  1. Mult, mai mult, tot mai mult? Despre creșterea economică
  1. Ce sunt crizele economice și dacă ne putem sau nu feri de ele. Are legătură cu băncile, bineînțeles…

Planul celor 8 întâlniri (mai pe larg):

1. Misterul prețurilor. Sau despre fundamentele economiei și despre faptul că discuția trebuie începută de undeva

Puțini sunt cei care conștientizează că economia, ca știință, are un obiectiv destul de precis și de limitat: explicarea prețurilor monetare. Toate teoriile și tot bagajul de concepte vin să servească acestui scop. Căci până la urmă salariile, dobânzile, cursul de schimb, chiriile, diversele tarife și comisioane sau profiturile nu sunt decât fie niște prețuri, fie niște derivate ale acestora. Cine vrea, așadar, să înțeleagă economia și activitatea economică trebuie să-și întipărească bine în minte acest lucru. De asemenea, prețurile există ca fenomen real pentru că există raritate. Cea mai mare parte a resurselor aflate la dispoziția omului în realitatea înconjurătoare sunt insuficiente în raport cu posibilele nevoi pentru satisfacerea cărora ar putea fi folosite. Din acest punct de pornire decurg toate discuțiile economice. Într-o lume fără raritate, n-ar exista prețuri și nici economia ca știință n-ar fi de folos pentru că n-ar ajuta la înțelegerea respectivei lumi.

În acest curs vom introduce, fără fandoseli, fasoane și tehnicități, noțiunile de bază ale economiei. Așa cum nimeni nu știe ce-i tenisul dacă nu știe de ghem (game), set, meci, serviciu, lovitura „de dreapta” (forehand), rever (backhand), slice, break sau tiebreak etc., nici economie nu va înțelege cel care nu se pune cât de cât la punct cu ideile sau conceptele fundamentale cu care aceasta operează: raritate, prețuri, acțiune umană, alegere, preferințe, cost (de oportunitate; nemonetar și monetar), resurse sau bunuri economice, bunuri libere sau condiții generale de bunăstare, bunuri de consum, bunuri de capital (factori de producție; sau mijloace de producție), timpul și incertitudinea și implicațiile lor (dobânda și profitul), capitalul și acumularea de capital, tehnologia, schimbul interpersonal, diviziunea muncii, avantajul absolut și comparativ, productivitatea și economiile de scară.

2. Sistemele economice. Sau despre unde-i mai bine, până la urmă, să trăiești: în capitalism, în intervenționism sau în socialism?

S-a spus despre socialism că este cea mai scurtă cale de la capitalism la… capitalism. De asemenea, s-a spus că în capitalism avem exploatarea omului de către om, pe când în socialism e tocmai invers. S-a mai spus și că sistemul capitalist e în pragul prăpastiei, iar socialismul e – cum altfel? – cu un pas înaintea acestuia. Lăsând gluma la o parte, care e, până la urmă, sistemul economic cel mai propice prosperității, dezvoltării și înfloririi umane? Credem că întrebarea trebuie în permanență repusă, deoarece puterea de seducție a ideilor utopice are o capacitate de regenerare surprinzătoare. Astăzi, la nici trei decenii de la prăbușirea regimului comunist în România și întreaga Europă de Est, ideile socialiste (nu neapărat întotdeauna explicit prezentate ca atare) au parte de o mare popularitate. Între nostalgici și tineri care s-au născut fără să fi experimentat măcar o zi sistemul (și care, ascunși după vreun tricou cu Che Guevara, îl pot reține ca pe o opțiune de-a dreptul cool) e parcă tot mai puțin loc pentru o privire lucidă.

În cadrul acestei teme vom defini sistemele economice și le vom descrie în cele mai importante coordonate ale lor. De mare ajutor ne vor fi câteva concepte pe care le dorim cât mai temeinic asimilate de participanții la curs: problema stimulentelor economice (sănătoase sau perverse); problema calculului economic și a „haosului planificat” ; problema stabilității/instabilității (mai ales a sistemului intervenționist); cea a restricțiilor bugetare tari versus slabe cu care se confruntă companiile în diversele sisteme. Ne vom pune, cu siguranță, și probleme de genul „ce sistem economic are China” și despre modalitățile posibile de a răspunde. Tot în cadrul acestei discuții vom atinge și probleme specifice ale intervenționismului precum controlul prețurilor, cu aplicația specială a salariului minim pe economie și a efectelor acestuia.

3. Despre oamenii de afaceri, adevărați și falși. Și despre corporații. Și, vrând-nevrând, despre politicieni.

La începutul filmului „Nașul”, Don Corleone (Marlon Brando) zice „I’m a businessman” („Sunt un om de afaceri”). Are dreptate? Mai ales că ceea ce știm sigur e că e un mafiot, iar concluzia imediată ar fi aceea că oamenii de afaceri sunt, de fapt, niște mafioți. Aceeași întrebare se poate pune în legătură cu multe dintre persoanele publice de la noi, cu prezența asiduă în mass media și care se recomandă, nu de puține ori, ca „oameni de afaceri”. Sunt ei asta? Răspunsul la această întrebare firește că necesită o viziune asupra activității antreprenoriale și de afaceri.

În cadrul acestui curs vom discuta fundamentele teoriei activității antreprenoriale și ceea ce s-ar putea numi teoria firmei. Vom încerca să descriem cât mai bine rolul sau funcția (economică) întreprinzătorului, diferențiind-o totodată de celelalte roluri posibile din sfera economică (muncitor sau angajat, manager, creditor sau capitalist, consultant etc.). Tot aici își va avea locul discuția despre forma corporatistă de organizare a afacerilor care este în ultima vreme supusă unui oprobriu public destul de intens: ce sunt corporațiile, care sunt plusurile și/sau minusurile acestei formule de organizare etc., sunt doar câteva dintre întrebările pe le vom aborda.

Odată ce i-am identificat pe adevărații oameni de afaceri, vom fi în măsură să-i identificăm pe cei falși, care sub aparența de antreprenor îndeplinesc de fapt alte funcții și ascultă de alte comandamente decât cele antreprenoriale obișnuite. Ne vom putea ocupa, cu această ocazie, în sfârșit și de mafioți și politicieni. De data aceasta științific, ca să spunem așa…

4. Economia sectorului public (I). Sau dacă e adevărat că la stat mai mult se stă

Istoricul Ralph Raico spunea într-o prelegere că Antichitatea a ridicat nu de puține ori statul la rang de zeitate. Iarăși, în secolul al XIX-lea, Hegel considera că statul este întruchiparea idealului etic însuși, iar economistul clasic liberal francez Paul Leroy-Beaulieu observa că acesta – statul – a rămas singurul zeu al lumii moderne, care mai practică totuși, fără s-o recunoască, o formă de religiozitate: statolatria.

De ce este statul atât de important și de ce naște el atâtea discuții? Ne vom ocupa în acest curs de fațeta sa economică – statul ca sector public. Vom discuta de la chestiuni mai generale legate de natura statului (natura lui economică, distincția mijloace economice-mijloace politice, diferențierea management public sau birocratic versus management pe profit sau privat), trecând prin justificările economice aduse în sprijinul existenței și necesității sectorului de stat (bunurile publice sau externalitățile, monopolul etc.) ajungând până la aplicații punctuale din lumea modernă precum problema autostrăzilor sau a penuriei locurilor de parcare din orașele mari.

5. Economia sectorului public (II). Inevitabil, câte ceva despre taxe și impozite

Un domeniu de care toată lumea se lovește (ca de moarte, cum se sugerează prin butada asociativă death and taxes), într-un fel sau altul, este fiscalitatea. Sau, simplu spus, taxele și impozitele. Acestea sunt sursa prin excelență, oficial mărturisită, a veniturilor aparatului de stat. Ce sunt taxele și impozitele? Pot fi considerate ele „preț plătit pentru bunurile și serviciile publice”? Cum e mai bine să fie? Mari sau mici? Directe sau indirecte? Uniforme, progresive sau regresive? Și, până la urmă, este incidența nominală a taxelor (categoriile de agenți sau de operațiuni care se doresc a fi taxate) identică cu cea reală (categoriile sau operațiunile care sfârșesc realmente prin a fi afectate de o anumită măsură fiscală)?

Statele se rezumă rareori strict la taxe pentru finanțarea activității. Și asta pentru că acestea sunt vizibile imediat pentru cetățeni. De aceea, apelează la rute indirecte, fie dependente de taxare (ca datoria publică) fie forme mascate de taxare (ca inflația, de pildă). Despre deficitul bugetar și datoria publică vom discuta în acest curs, inflația fiind abordată la tema monedei.

6. Despre bani. Și dacă aduc sau nu fericirea

Banii sunt „ochiul dracului” sau „floarea iadului”. Banii înseamnă putere. Banii aduc (sau n-aduc) fericirea. Sunt o „ficțiune cu funcțiune”. Pervertesc tot ceea ce ating. Iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor. Toate astea și multe altele se spun despre acest instrument economic și social puțin înțeles. Ce sunt totuși, dincolo de metafore, banii? Cum apar și care e rolul lor în economie? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom fi nevoiți să pornim discuția de la dificultățile schimbului direct sau barterului, să trecem în revistă proprietățile monetare ale bunurilor și conceptele de mijloc de schimb și mijloc generalizat de efectuare a schimburilor (sau „banii”). Prin așa-numita teoremă a regresiei vom înțelege mai bine fenomenul cel mai important de înțeles în legătură cu banii, și anume cum se formează puterea lor de cumpărare. Vom încerca chiar să construim un sistem monetar în cadrul cursului (dar stați liniștiți că nu vom reuși; și sunt importante motivele pentru care nu vom reuși, cu atât mai mult cu cât dacă am face-o, am încălca legea!). Vom face și distincția între moneda marfă și moneda decret, cea care foșnește „plasticos” în buzunarele și portofele noastre. Noțiunile de bază acumulate ne vor permite în final să atacăm două probleme mai grele: cursul de schimb și inflația. O discuție pe care suntem siguri că n-o auziți prea des va fi aceea despre efectele redistributive ale inflației și miza politică a procesului inflaționist.

7. Mult, mai mult, tot mai mult? Despre creșterea economică

„Un om bogat este un om sărac cu bani” și cam asta ar fi toată diferența? “Oricine s-a luptat cu sărăcia știe cât de mult te costă”, așa că ne propunem să elucidăm marele secret… nu, nu despre rețeta îmbogățirii individuale e vorba, fiindcă dacă am cunoaște-o atunci acum am fi pe yacht în Caraibe, ci despre rețeta succesului „macroeconomic”: de ce sunt unele țări bogate iar altele sărace? Și cam ce ar fi de făcut pentru a trăi într-o țară bogată? – altceva decât să emigrăm într-una. Cum să ne asigurăm că parcurgem un traseu de „convergență” cu națiunile bogate și nu rămânem blocați cu decalajele actuale?

Vom vorbi despre resurse, despre progresul tehnologic, despre instituțiile propice dezvoltării și, bineînțeles, despre structura producției, capital și investiții. Despre cât de greu se acumulează capitalul și despre cât de ușor poate fi el risipit dacă încape pe mâna cui nu trebuie. Apoi vom vorbi despre inegalitate și vom vedea dacă Jay-Z avea dreptate când spunea că „unul din motivele pentru care inegalitatea este așa de profundă în țara asta este acela că toți oamenii vor să fie bogați”. În acest context vom aborda și subiectul ajutoarelor publice: sociale, de stat, europene și de care s-or mai inventa până ajungem să ne întâlnim.

8. Ce sunt crizele economice și dacă ne putem sau nu feri de ele. Are legătură cu băncile, bineînțeles…

Unul dintre cele mai complicate fenomene ale economiei (și lumii moderne) pe care economiștii sunt chemați să le explice este cel al crizelor economice. Ce sunt acestea? Cum apar ele și cum pot fi combătute? Cum se pot apăra pe cont propriu oamenii sau firmele de aceste fenomene?

Pentru a aborda competent aceste întrebări vom porni de la explicarea unei forme mai complicate și speciale de inflație – expansiunea creditului. Acest lucru va necesita și incursiuni în sfera activității bancare, așa că, iată, vom vorbi în sfârșit și despre bănci. Și nu întotdeauna de bine (cel puțin în acest capitol). După noțiuni precum creditare, depozitare, rezerve fracționare (care ne vor permite să înțelegem că sistemele bancare moderne și mai ales băncile centrale, au ambiția de a-i face concurență bunului Dumnezeu în procesul creației de resurse din nimic) vom fi în măsură să facem diferența între dezvoltarea sau creșterea organică a economiei (discutată în cursul anterior) și cea artificială, malignă sau nesustenabilă, care nu se poate termina decât cu faza de lichidare a crizei (etapa care e mai vizibilă și evident neplăcută care e denumită în mod popular „criză”).

Vom face și diferențe mai subtile între simplele fluctuații economice și crize și vom vorbi despre opțiunile de politici economice anti-criză. Și, firește, după un astfel de curs, vom fi în stare să demistificăm opiniile populare despre crize ca cele conform cărora s-ar datora: lăcomiei oamenilor, prăbușirii consumului, spiritului de turmă sau faptului că banii sunt un activ purtător de dobândă, destabilizator prin natura sa, produs de o entitate privată.

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fiți primul care adaugă o recenzie pentru “Economia pe înțelesul tuturor – curs complet de inițiere în economie”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ștergeți comentariulTrimiteți comentariul