Seminar Sf. Ioan Gură de Aur – Omilii la Matei

Descriere

Seminar Sf. Ioan Gură de Aur – Omilii la Matei

Multă lume critică sau apără astăzi creștinismul (în principal creștinismul ortodox la noi) fără să-l cunoască cât de cât bine. Așa încât criticile sunt adesea lipsite de un minim de caritate interpretativă (care presupune un efort onest de a înțelege cea mai bună formă a ideilor celuilalt, și nu reflexul de a le retraduce la minut în versiuni „de paie” pe care apoi să le dai la o parte cu o anume condescendență ca nesatisfăcătoare); iar apărările sunt și ele de multe ori cu probleme și frecvent centrate pe aspecte secundare (dacă nu chiar străine, câteodată) ale învățăturii. Și dacă a dialoga civilizat și cu folos în orice domeniu presupune vizitarea măcar minimală a unor autorități ale acelui domeniu, același principiu merge și-n cazul creștinismului ortodox. Aici autoritățile de care vorbim sunt cei pe care Biserica și tradiția i-au reținut ca sfinți părinți. Chiar dacă expresia e de natură să-i irite pe cei care se consideră în afara tradiției creștine prin opțiunea și devotamentul pe care le implică, ea nu este, formal, decât echivalentul sau analogul ideii de mari gânditori – mari economiști, mari filozofi, mari oameni de știință, mari personalități etc. – fără de care istoria oricărui domeniu nu se poate scrie și fără a căror minimală vizitare cunoașterea respectivului domeniu rămâne fundamental deficitară. (În conținut, firește că ideea de sfinți părinți nu mai este echivalentă cu celelalte, deoarece indică o judecată asistată de har, și nu doar o puternică și generalizabilă reflecție a rațiunii autonome; dar poate seminarul însuși va fi util în mai buna înțelegere și apreciere a unor astfel de nuanțe.)

Unul dintre cei mai importanți și prolifici părinți ai Bisericii – în sensul că ne-au rămas de la el scrieri multe, chiar dacă cele mai multe (ca în cazul lui Aristotel) din notițe ale unor persoane din audiență – este Sfântul Ioan Gură de Aur (sau Ioan Hrisostom; cca. 347-407 d. Hr.). Poziția lui de autoritate în Biserică este incontestabilă și prin aceea că este unul dintre cei „trei mari dascăli ai lumii și ierarhi” (împreună cu Sf. Grigorie de Nazianz și Sf. Vasile cel Mare), precum și autorul liturghiei în mod curent oficiată astăzi în bisericile ortodoxe. A fost, de asemenea, diacon și preot în Antiohia, iar ulterior arhiepiscop al Constantinopolului. Prin urmare, o cale sigură de familiarizare cu învățătura sau „doctrina” – dacă putem spune astfel – creștină (ortodoxă în particular) este prin viața și opera acestui sfânt părinte (deși trebuie din start eliminată varianta conform căreia aceasta – învățătura creștină – s-ar găsi integral în opera unui singur părinte; caracterul sinodal  și sobornicesc exclude o astfel de abordare unilaterală, privilegiind ceea ce s-a consacrat a fi „conglăsuirea părinților”). Dar cum acest proiect este deosebit de amplu (deoarece ne-au rămas de la el comentarii la Evanghelii (Matei și Ioan), la Faptele Apostolilor, la epistolele pauline, la părți importante ale Vechiului Testament (Facerea, Psalmii, Iov, Ozia, Isaia etc.), dar și nenumărate predici ținute cu diverse ocazii), vă propunem să studiem în cadrul unui seminar Omiliile la Matei (sau Comentariile la Matei – adică la Evanghelia după Matei din Noul Testament).

Cartea – Omilii la Matei – e o adevărată piatră de temelie intelectuală și duhovnicească. Pe parcursul a circa o mie de pagini, sfântul Ioan îl ia de mână pe cititor (cum probabil – gândindu-ne și la supranumele ce i s-a dat – făcea și cu auditoriul din Antiohia, locul în care au fost rostite aceste omilii) făcându-i un veritabil program de mentorat despre cum trebuie înțeleasă evanghelia. Și, deși la o primă vedere lucrarea – si seminarul, prin urmare – pare să se adreseze credincioșilor devotați, ea are de oferit foarte mult oricui găsește cu cale s-o studieze. Dincolo de calitatea sa indiscutabilă de învățător ortodox, Sf. Ioan Gură de Aur este și un veritabil savant al științelor sociale (social scientist), am putea spune. Cartea sa de comentarii este plină la tot pasul de considerații exegetice, teologice, morale, filozofice, istorice, lingvistice, sociologice, economice, politice, psihologice și altele. Deși ne vorbește din secolul IV d. Hr., o face surprinzător de proaspăt, pătrunzător și actual. Îl vom regăsi ca partener de dialog viabil pentru mai toate problemele contemporane. Poate nu degeaba se spune că însuși Toma d’Aquino, momit de către o grupă de studenți de-ai săi să adore frumusețile arhitectonice ale Parisului vremii lui, le-a spus că ar prefera oricând în locul acelor frumuseți Omiliile Sf. Ioan Gură de Aur la Matei.